Parfumat și voluminos, bujorul este fără îndoială cea mai iubită floare a sfârșitului de primăvară. Răspândite în toată emisfera nordică, florile de bujor înfloresc la mijlocul lunii mai și au o mireasmă puternică. Se găsesc într-o cromatică diversă, iar mirosul lor variază în funcție de aceasta: bujorii albi și roz sunt puternic parfumați, în timp ce bujorii grena sau corai au o mireasmă discretă.

Legendele nu contenesc în cazul originii și a semnificațiilor bujorului. Să le recapitulăm aici pe cele mai importante povești ale superbei flori de mai.

       1. Viață prosperă și plină de bucurii

Simbol floral al Chinei, asociat cu bunăstarea și fericirea în căsnicie, bujorul este floarea cu o tradiție de 4000 de ani în Orientul Îndepărtat, unde se bucură de o apreciere de tip nobiliar. A avea bujori la nuntă reprezintă un talisman de atragere a norocului peste uniunea mirilor. Bujorul este folosit și în modele țesăturilor, nu numai pentru frumusețea deosebită a florii sale, dar și pentru a avea același scop de talisman aducător de bogăție.

În Japonia, tradiția indica ca numai membrii aristocrației să se poată delecta cu florile de bujori, fiind o plantă dedicată exclusiv nobilimii.

      2. Onoare

Îndepărtatul Orient i-a atribuit bujorului și caracteristica de floare a onoarei. Se pare că această simbolistică, păstrată până în ziua de astăzi în acel spațiu unde tradiția dăinuie, a derivat din asocierea bujorului cu nobilimea și regalitatea.

     3. Frumusețe și inteligență

Întorși pe Bătrânul Continent, am descoperit că bujorul are o tradiție cel puțin la fel de lungă ca cea din Extremul Orient. Mitologia greacă a oferit două legende cu priviri la bujor și ivirea sa pe acest pământ, ca simbol al frumuseții și inteligenței. Cândva, în vremuri imemoriale, Paeon, un doctor iscusit al zeilor l-a înfuriat pe al său profesor, zeul Asclepius, după ce l-a vindecat pe Pluto, extrăgând un ser miraculos dintr-un bujor. Își eclipsase mentorul, zeu al medicinei, cu inteligența sa, iar acest lucru i-a atras o mânia celui dintâi, care a jurat să îl ucidă. Însă Zeus, impresionat de istețul Paeon, îl salvează de mânia lui Asclepius, transformându-l într-un bujor, ce va înflori an de an în luna mai, pentru a aminti de iscusimea doctorului.

      4. Leac miraculos

Evul Mediu european, cu ale sale zbuciumate timpuri, îi va acorda bujorului o atenție deosebită, ridicându-l la rang de leac miraculos. Proprietățile curative ale bujorului erau apreciate de doctorii evului mediu, care îl foloseau în afecțiuni legate de vezica biliară, probleme stomacale, inclusiv ca leac împotriva coșmarurilor. Petale de bujori erau așezate sub pernă pentru a feri de duhurile rele din timpul somnului.

       5. Invidie

Epoca victoriană este recunoscută drept singura din istorie, în care bujorul a căpătat o conotație negativă, izvorâtă în parte din cea de-a doua legendă a bujorului în mitologia elenă. Frumusețea nimfa Paeonia atrăsese atenția zburdalinicului zeu Apollo, care o curta intens. Neputând suporta eclipsarea frumuseții sale, mândra Afrodita o blestemă pe Paeonia să se transforme într-o floare. Astfel, englezii care trăiau în secolul 19 au redescoperit mitul Paeoniei și i-au atribuit bujorului renumele de aducător de ghinion și invidie. Superstițiile nu se opreau aici; pe tărâmul Albionului, se zvonea că cel sau cea care va rupe o floare de bujor va fi blestemat de zâne.

Din fericire, bujorul este și astăzi iubit deopotrivă de europeni și asiatici, fiind așteptat cu mult interes pentru a deschide sezonul nunților în luna mai. Ceea ce știm cu siguranță, este că un bujor parfumat și bucălat va aduce mereu încântare pe chipul norocoasei mirese sau a persoanei iubite.